Ce mai faci prin septembrie?




Ce mai faci prin septembrie?


Adulmeci zborul berzelor

Care ne-au lăsat cuiburile

Ce mai faci prin septembrie?

Te scunzi prin roua dimineţilor?

Prin ceaţa subţire a eului?

Respiri aerul cu gust de toamnă?

Ce mai faci prin septembrie?

Ţi-e dor, ţi-e sete, ţi-e teamă?

Te laşi purtată de vânt?

În taină iubeşti în gând?

Ce mai faci prin septembrie?

Desenezi conturul mării

Pe frunze, pe ferestre, pe cer, pe vene?

Şi asculţi valurile în căuşul palmei?

Ce mai faci prin septembrie?

Eşti prinsă în pânza de păianjen

A răsăritului, a asfinţitului

A dorului de timp de vamă

Ce mai faci prin septembrie?

Îţi muţi inima într-o frunză rară

Cu gândul la iubirea de-astă vară?

Mă mai adori, o să mai doară?

Ce mai faci prin septembrie?

Prinzi clipa în chihlimbar?

Te aştept, orele 20.00, secolul XXI

Cu sufletul într-un ram.

Ce mai faci prin septembrie?

Anunțuri

Vreau un bărbat, nu un puști .

Fiecare femeie este diferita in felul ei si daca fiecare ne-am cunoaste pe noi foarte bine am putea sa gasim un barbat si nu o jumatate cum se spune, pentru ca noi nu am venit pe Pamant in bucati , am venit ca un intreg. Asa ca , abia atunci cand am ajuns sa ne cunoastem interiorul sufletului nostru, asa cum ne cunoastem exteriorul , abia atunci putem sa impartim timpul nostru cu acel ” El” , care ne va face inima sa zambeasca doar prin simpla lui prezenta.Asa că te rog pe tine , femeie,nu mai incerca sa ingramadesti forme patrate intr-un cerc si nu te mai lasa iubită la reducere. Ori ai parte de un bărbat adevărat, ori rămâi tu , cu tine. Oricum ești un întreg.

Fii reala , fii demnă și fii FEMEIE. Abia atunci poti sa iti doresti un barbat adevarat.

Iar pe tine, bărbatul meu , te rog să nu mă cocoloșești. Să imi spui in fata ce gresesc. Sa ma certi. Nu imi accepta vaietele Îmbarbateaza-ma . Supara-te pe mine daca merit. Provoaca-ma in fiecare zi. Ofera-mi necunoscutul dar tine-ma de mana cat trec prin el. Pune-mi intrebari grele si invata-ma sa spun mereu adevarul. Si spune-mi adevarul oricat de mult crezi ca ma doare.

Lauda-ma. Fii mandru de mine. Nu vreau sa te prefaci in fata mea.Respecta-ma.

Razi de mine dar razi si de mine. Ironizeaza-ma . Dar strange-ma la pieptul tau noaptea. Intelege ca o sa am si zile grele, zile in care nu o sa suport sa ma uit in oglinda. Dar tu nu mă certa si nici nu incerca sa gasesti solutii la starea mea. Mie imi trece daca te stiu acolo.

Uite-te adanc in ochii mei cand vorbesti cu mine dar si cand te pierzi printre randuri.

Fii rabdator cu mine si gaseste-ma printre toate mastile pe care uneori , am tendinta sa le port.
Saruta fiecare centimentru al corpului mei. Nasul, degetele, gatul. Partile mai putin pupate de oameni.

Ramai mereu conectat la mine, iar noaptea daca nu poti sa dormi cu mine in brate, macar atinge-ma cu un deget .

Spune-mi secretele tale cele mai intunecate. Vreau sa iti cunosc intunericul. Eu nu am sa te judec.

Spune-mi ceva nou in fiecare zi. Arata-mi ce iti face inima sa bata mai tare. Fii aventuros. Pleaca mult dar intoarce-te des.

Si iubeste-ma .

Ce am citit frumos și am vrut să împărtășesc cu voi 

Mi-am propus ca o dată pe săptămână să postez ceva frumos , ceva care mi-a adus mie drag în suflet. Mai jos am copiat niste randuri minunate ! 

Să le citești cu drag, suflet frumos ! 

„Am fost zidiți din țărână și Duh Sfânt. O parte din noi se luptă să zboare la cer, iar o alta ne ține înlănțuiți de pământ. Sufletul strigă, dar trupul îi înăbușă glasul. Îngerul ne șoptește, dar ne facem surzi și muți. Zi de zi avem șansa de a ne elibera, dar suntem prea mândri, prea orgolioși, prea grăbiți să o facem. Vrem să trăim cât mai intens, să avem cât mai mult, cu orice preț. La tinerețe trupul e mândru și trufaș. Și veșnic înfometat. Ca un războinic care crede că nimeni și nimic nu-i poate sta în cale. Am fost creați din Iubire și am ajuns să folosim iubirea ca armă împotriva Iubirii. Ne e milă de tot și de toate, mai puțin de cel care se poticnește la picioarele noastre, pentru că suferința lui ne-ar putea zdruncina echilibrul nostru pământesc. Preferăm să mergem mai departe, dacă se poate fără să gândim, pentru că lacrimile lui ne-ar putea ucide. Vă e cunoscută expresia „Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul”? Când iubești renunți la tot ce ți-ar putea aduce confort pentru a-l hrăni pe cel din fața ta. Fără orgolii și fără să aștepți nimic în schimb. Dar câți dintre noi putem ajunge la măsura asta? Și mai ales câți dintre noi putem accepta sacrificiul celui care ne iubește atât de mult încât ajunge să se anuleze pe sine? Stă în firea noastră pământească să împărțim lumea în învinși și învingători. Abuzăm pentru a nu ne lăsa abuzați. Cucerim pentru a nu ne lăsa cuceriți. Ne ascundem după măști prefabricate pentru că ne e teamă să ne dezgolim sufletul. Și ajungem în cele din urmă să ne împietrim cu totul.Am cunoscut oameni care nu se pot supăra pe tine orice le-ai spune sau face. Se lasă călcați în picioare și acceptă orice umilință, spunându-și tot timpul că e vina lor pentru felul în care tu te-ai comportat. Aceștia sunt cei mai frumoși, dar și cei mai ușor de rănit. Naivii lumii. Ei nu pot înțelege minciuna. Nu pot crede că cineva le-ar putea face rău. Și își aștern de fiecare dată sufletul la picioarele noastre!”

Ai fost un înger . 

Ce faci cand ramai cu regretul ca poate puteai mai mult , poate puteai mai des si poate puteai mai repede ?

Se spune ca nu pleaca de tot si ca raman langa noi , macar cu sufletul si cu amintirea.

Am fost mica si nu am stiut ce inseamna regretul , credeam ca traiesc la nesfarsit si ca , chiar daca conducem cu 140 km/h , ii gasim tot acolo. Dar nu ne-am mai uitat in spate pentru ca eram siguri ca o sa ne astepte, sa ne faca cu mana si sa ne intrebe cand ne intoarcem ?

Si il asiguram mereu ca ma intorc . Dar au fost ani in care nu am trecut pe la el , ci doar telefonul il mai tinea aproape de suflet .

Imi pare rau bunicule , imi pare rau ca nu am stiut ca imbatranesti si ca viata nu este mereu dreapta.

Am luat-o spre stanga si am uitat . Am fost mica si imi pare rau . Nu am văzut ca tu ai imbatranit si ca ti-a venit apusul mai devreme . Nu am putut sa te tin de mana si crede-ma , nu am fost lașă. Am vrut sa raman cu amintirea ta , cu frumosul tau , cu zambetul si cu glumele de bunic .

Ai plecat dar o sa ramanem langa tine de la apus pana la cel mai indepartat rasarit.

Am sa trimit pasarilor crengute verzi toamna si petale de trandafiri iarna.

Ai sa ramai mereu si eu am sa fiu mereu.

M-am intors in trecut azi si te-am gasit tot acolo , pe banca din fata casei iar eu iti spuneam ca atunci cand crezi ca nu te mai iubeste nimeni sa iti aduci aminte de mine. Mereu .

Eu , mereu.

Sa te odihnesti in pace.

Stinge lumina , vreau să îți iubesc întunericul 

Să iubesti un om in cea mai pura forma a acestuia , in adevarata goliciune a acestuia , in momentele vulnerabile . Sa il iubesti fara perdea si fara atingerea zilei . Sa il iubesti in mijlocul noptii lui sufletesti si sa il lasi sa iti arate apusul , pentru ca la rasarit toti purtam masti.

Am devenit mult prea atasati de cotidianul dezolant al omenirii, un cotidian rece care ne-a invaluit ratiunea, am ajuns reci si am uitat de copilul din noi care neincetat a stat alaturi de noi . Am uitat de noi apoi am uitat simplul , ludicul si ne-am angrenat in lupta noastra interioara , o lupta ce se da de cele mai multe ori in lumina soarelui . Credem ca noaptea ne face rau si speram ca apusul sa ne adoarma .

In mod gresit am gandit mult timp , este timpul sa lasam luna sa ne mangaie.

Nu intunericul te sperie , ci falsa credinta intr-o lumina artificiala.

Ne-am ascuns in noi si intr-o masca zambitoare, facand pe plac celorlalti.

Judecam aspru si ne amagim cu vorbe , vorbe straine care le acopera pe cele care ne-au vorbit mereu dulce , mereu sincer si mereu in armonie cu sinele : vorbele noastre.

Iubim cat pentru o viata si uitam intr-o adiere de vant. Ne promitem marea cand nu suntem in stare sa ajungem pana la primul val . Atingem luna si apoi cadem in abisul monoton al promisiunilor de-o secunda.

Lasa-ma sa te iubesc in forma ta pura, dimineata devreme cu draperiile sufletului trase . Sa iti descopar frumosul inimii si mireasma dulce a sinceritatii.

Ajuta-ma sa te seduc dulce , pe tine , omul simplu si lasa-ma sa te aduc in timpurile astea pline de promisiuni . Doar ca eu iti voi promite luna si cateva stele care sa te aduca inapoi mereu catre mine.

Pe mine nu ai sa ma pierzi niciodata pentru ca eu sunt tu iar tu esti eu. Degeaba ai cautat atata timp lumina pentru ca ea a trait in tine dintotdeauna .

Tu esti lumina si lumina te-a ghidat mereu.

Te iubesc, om frumos. Om minunat. Omul meu.

Un articol prea sincer pentru multi ochi 

Sau cum ne-am invatat inima sa nu mai aiba sentimente adevarate , ci batai in gol date de fumul de esapement al „tipului cunoscut aseara in bar” la o vorba cu fetele.

Observ spre marea mea dezamagire , sau spre mica mea dezamagire, ca am doar 1m65 , că pustoaicele de azi au inceput sa fie din ce in ce mai „indragostite” de material .

Stai putin, nu de materialul genetic al baiatului sau de materialul din care este facuta bluza lui si nici de materialul mostenit genetic de la tasu’ si de la bunica’su , ca cica se mosteneste gena din neam . Nu,nu, ci de grosimea portofelului . Dar nu de grosimea portofelului pentru ca a muncit pana a facut bataturi in palme , ci ca s-a milogit aseara iar de parinti sa „ii mai dea macar saptamana asta , ca oricum de saptamana viitoare incepe scoala si nu mai are timp de distractii”. Of , ca asa le promite din clasa a12-a . Sau pentru cei un pic mai maturi , trecuti de douăzeci ș’un cinci sau șase, „să-i mai dea weekendu’ asta , ca se inchide clubul ala jmecher de la mare’ și pe miercuri-joi a vorbit el cu unchiu’ Cornel” , fratele mamei , care nu stim sigur cu ce se ocupă dar sigur are o afacere dubioasă în care ori vinde ceva ori achizitionează, ca de, toti suntem intreprinzatori.

Dar stai ca am deviat de la subiect.

Toate-s noi si vechi sunt toate, cum zicea bunicul . Am devenit materialise ( scriu „am” ca ma refer la noi, femeile , nicidecum sa ma aflu in categoria „am”) .

Ce conteaza ca te mai bate joi,vineri , sau ca nu are respect pentru tine si pentru telurile tale, asta daca ai vreun tel , ca daca n-ai atunci… Nu spun ca iti meriti ochiul vânăt sau privirea plină de dezgust pe care tu singura ti-o arunci in oglinda , nici pierderea demintatii care vine la pachet cu „materialul” ales luna trecuta la bar. Apropo , ai noroc daca te tine o luna, ca din pacate , trofeele astea pline de bani , sunt si versate . Stiu clar pentru ce ii alegi dar sunt prea inocenti si copilandrii sa gandeasca.

Nu ne mai pasa de studiile lui , de ambitia pe care a mostenit-o de la parinti, de la noptile nedormite in frig , poate chiar la lumina lumanarii sau ca atunci cand avea 16 ani , nu mergea la baluri cu soferul, ci se interesa de niste joburi part time , sa ii ajute pe ai lui macar cu factura de la gaze.

Am uitat sa apreciem bataturile in palma. Esti taran si sarac si nu ne place de tine. Esti sigur de clasa medie si nu ai sperante mari de viitor.

Noi vrem baieti cu bani, baieti cu turul lasat care poarta rochii si isi pun hashtag talent si hashtag chiloti de firma .

Am uitat sa apreciem adevarata valoare care sta intr-un barbat . Crescut cu valori de mama lui si cu o palma peste fata daca cumva nu respecta fetele. Baieti cu suflet frumos si cu creier. Baieti cu viitor frumos si trecut greu. Barbatii frumosi cu bataturi in palma de la munca. Cu haine curate si cu pantofi ingrijiti. Fara embleme cat Casa Scanteii si sprancene mai pensate decat ale tale.

Sa aducem in fata frumosul din suflet si nu frumosul interiorului gri sobolan cu insertii de coada de arici a masinii lui scumpe.

Ia-ma de acasa de mana , nu cu masina. Plimba-ma pe jos dar tine-mi mana strans in mana ta si arata-mi sufletul tau. Masina o cumparam cu banii stransi impreuna . Asigura-ma ca ma iubesti, ca asigurarea la masina o platim noi cumva. Scoate-ma la o prajitura ca nu am nevoie sa imi cante „Da mama,sunt beata” si a doua zi sa ma trezesc din betie tot in abisul stupid al dorintei materiale.

Fa-ma ma ma simt femeie , nu un obiect. Pentru ca daca ai sa cauti bani in loc de iubire cu siguranta o sa primesti.

Si cel mai corect , daca ai agatat-o cu banii lui tactu’ corect mi se pare sa ramana el cu ea.

Yummy in my tummy sau cum gatesc eu paste cu creveți

Odată la câteva articole mi-am propus să vă dau și ceva bun și când zic bun ma refer la cate o rețetă pe careo fac eu cu drag.

Imi aduc aminte că acum câțiva ani habar nu aveam cum se aprinde cuptorul și țin minte că în încercarea mea de a face aripioare de pui prăjite , mi-am facut o arsură destul de frumușică pe piciorul drept.

Amuzant este că , cu siguranță ieseam mai ieftin dacă mâncam o săptămână la restaurant . Pentru ca tratarea arsurilor a fost destul de costisitoare.

Să revenim la oile noastre sau măcar la creveții nostri.

In timp mi-am perfecționat reteta si de fiecare data imi iese din ce in ce mai bună ! Sau cel puțin am oameni care mă iubesc foarte mult și nu îmi spun în față cât de oribil gătesc.  Glumesc , măi.

Obisnuiesc să cumpăr în ziua aceea ingredientele și să le fac seara când ajung acasa . Crevetii sunt buni la orice oră din zi si din noapte , dar seara merg bine acompaniati de un pahar de vin alb si un om drag !

Aveti nevoie de 500 de grame de creveti ,1 pachet de tagliatele ,1 lingura de ulei de masline,2-3 linguri de unt ,4-5 căței de usturoi și 2-3 rosii cherry .

Intr-o tigaie putin mai inalta pun uleiul si untul (daca adaugi o lingura de ulei concomitent cu untul , evitati riscul arderii untului) și feliez cățeii de usturoi pe care le călesc un pic cu rosiile cherry de mai devreme , tăiate și ele feliute.

După ce și-au lasat putin gust feliile de usturoi se adaugă crevetii si se pune un capac la tigaie . Aburul îndrăgostit care îi cuprinde pe creveti , îi face pe aceștia să roșească de plăcere.

Intr-o oală , punem apă în care picurăm putin ulei de măsline și presărăm puțină apă. Aruncam pastele in oala , eu personal folosesc penne pentru ca se imbina mai bine cu sosul .

Crevetii se gatesc imediat si dupa ce s-au fiert pastele,se scurg de apa in care au fiert si se pastreaza intr-o cescuta putin din apa aceea. Apoi in tigaia in care am fact crevetii punem si pastel strecurate impreuna cu cescuta de apa .

Se pune o portie mica intr-o farfurie apoi garnisim cu putin patrujel tocat marunt , se pune farfuria pe masa si incepem sa mancam din tigaie :)))

 

3a5864cecfc38a92f20c2f1f12577189

Pofta buna !!!!!!

O rochita cu buline

O rochita cu buline , va rog . Cea din stanga , de pe ultimul raft, marimea S si daca se poate , sa o ambalati frumos , este cadou pentru mine .
Asa am ajuns si Liv sa poarte „o rochita cu buline”.
Sigur ca da , chiar daca nu mai este la moda , toata lumea o are dar unii o tin in sifonier , altii o scot mereu din sifonier seara dar a doua zi se imbraca in altceva , unii o poarta pe sub un blazer supradimensionat si lasa la vedere doar cate o bulina, doua.
Ea una o poarta cu incredere , este rochita mea ei cu buline .
Multi rad de ea si îi spun ca este prostesc si copilaros sa porate o rochita cu buline la 25 de ani si ca are lucruri mult mai frumoase in sifonier , trebuie doar sa arunce rochia asta si sa incerc ceva nou.
Ei bine, se chinuie . Nu îi place , nu se asorteaza cu nici o perche de pantofi , nu o prinde nici culoarea si nici materialul. O face sa transpire , îi creste pulsul dintr-o data si uneori îi da atacuri de panica .

Alteori o face sa fie furioasa fara motiv pe lumea din jur ,mai ales pe oamenii pe care ea îi iubeste foarte mult.
Îi pare rau ca este furioasa pe oamenii pe care ea îi iubeste cel mai mult in viata asta, si toate din cauza acestei rochii cu buline. Si pentru ce? Nu ea a ales bulinele , au venit o data cu rochia. 

Adevarat , uneori rochia îi da si insomnie si ganduri deloc normale. A ajuns si la doctor din cause ei. Alteori spune ca rochia este tot ce i-a mai ramas si ca ar trebui sa o accepte si sa o poarte mereu.

Stie ca nu îi sta bine cu ea , nu îi scoate in evidenta culoarea ochilor , nici nu îi evidentiaza talia. Din cauza ei a slabit , parul nu mai are asa multa vitalitate si nici nu o prea mai ajuta din punct de vedere social. O poarta mai mult in casa , cu familia , cu iubitul ei  si uneori o mai iau cu ea la plimbare.

Stiu ca ai sa ma intrebi acum : ce naiba a fost in capul lui Liv inca de la inceput??? de ce si-ai cumparat-o? nu avea destule ?

Ei bine, nici nu iti dai seama cand ai intrat in magazin ca deja o ai cumparata.

Poate ai plecat de acasa cu gandul ca ai altele mai importante de cumparat si ca rochita cu buline este ultimul lucru la care te gandesti . Dar apare intr-o dimineata , nu neaparat ploioasa , nici cu mult soare pe cer. Adevarul este ca ea nu apare niciodata in functie de vreme , ea apare din intamplare. Apare cand sifonierul ori este prea gol, ori prea plin. Ori ai prea putine ori prea multe. Nu apare nici macar in functie de varsta sau de statut social , nici in functie de rasa sau de tipul de persoana. Ea este facuta pentru toate marimile si toate varstele. Si cine ajunge sa o poarte este o persoana minunata . O persoana care merita toata admiratia. O persoana care nu stie cand este cazul sa accepte ca are o rochita cu buline in sifonier si ca nu este nimic rusinos in asta.

Persoana din spatele acestui ecran , o poarta chiar acum , in timp ce scrie acasta mica destainuire. Sta cu ea pe canapea , pentru ca in sfarsit a acceptat ca rochita nu mai este o rusine.

Mult timp si-a ascuns-o sub un palton la moda,de culoare gri,cu nasturi metalici , ghete scumpe , o poseta apartinand unui brand de renume care gazduieste cheile de la o masina luxoasa.  A ascuns-o nu de rusine , nu neaparat ca la momentul cand a cumparat-o nu ii evidentia talia sau culoarea ochilor. Mult timp ea s-a folosit de aceasta rochita pentru ca avea beneficii daca o purta zilnic. Primea mai multe complimente , dansa mai frumos in ea, sarea mai repede peste o baltoaca. Doar ca in timp , a inceput sa se deterioreze. Bulinele nu mai erau la fel de colorate, isi pierdusera din farmecul de la inceput. O purtasem zilnic si dupa multe spalari , i se stricase inclusiv fermoarul.

Dar o data cu stricarea fermoarului , am inceput sa respir. Ea nu ma mai strangea asa de tare. Puteam sa respir putin . Initial am vrut sa il repar, pentru ca ma obisnuisem sa ma stränga , sa nu imi dea voie sa eau o gura de aer mai mare ,dar nu mai gaseam lungimea potrivita. NU se mai fabrica, mi-a raspuns o doamna draguta de la merceria din colt. Si mi-am dat seama. NU rochita m-a purtat pe mine atatia ani , ci eu am ales in mod involuntar, zi de zi , secunda de secunda sa o port. La inceput cu rusine , mai tarziu cu frica si ulterior mi-am aceptat rochita, ca doar o cumparasem eu, in acea dimineata.

Rochita lui Liv cu buline are un nume si chiar daca nu i-a fost comod mult timp sa il pronunte , se numeste depresie sau cea mai la moda boala.

Depresia nu trebuie stigmatizată și trebuie văzută ca orice altă problemă medicală-atunci când presupui că ai probleme cu un picior, te duci la doctor să primești un diagnostic și tratament, nu?

Depresia este o afectiune medicala serioasa care poate influenta in mod negativ starea, gandirea si comportamentul. Depresia se poate manifesta prin diverse simptome, cele mai des intalnite fiind un sentiment profund de tristete si pierderea marcanta a interesului fata de orice fel de activitati.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob.

Ei bine, da,Liv poarta rochita asta de multi ani dar acum o mai lasa sa stea in sifonier , langa celelalte . A acceptat ca apare de nicaieri si ca , chiar daca nu vine cu instructiuni de folosire sau cu posibilitatea unui retur dupa 30 de zile, rochita cu buline este a ei. 
Daca ar avea o modalitate de a returna-o , ar face-o. Dar nu se poate. Asa ca in loc sa o mai poarte rochita pe ea, o poarta ea pe rochita. Dar o poarta cu maturitate, constienta ca a cumparat-o , dar nu cu banii mei. 

Banii i-au fost dati dar nu stia nimeni ca Liv  o sa isi cumper fix o rochita cu buline.

Get to know me\Sa ne cunoastem mai bine

Si cand spun eu ma refer de fapt la tine. Ai idee cine esti tu? Ce te face pe tine ca om sa infloresti? Ce te intriga cel mai tare? Care sunt activitatile tale preferate? Ce stil abordezi? Esti o persoana activa care prefera sportul sau esti o fashionista care prefera moda? Ce produse cosmetice ti se potrivesc si ultima intrebare : oare sa cumperi acei pantofi sau nu? Bineinteles ca trebuie sa ii cumperi ,doar daca te avantajeaza PENTRU ca TU esti unica si meriti TOT .

And by ‘me’ I mean you because do you really know who you are ? What makes you bloom from within? What challenges you the most? What are your favourites activities? What style do you fancy the most? Are you into sports or are you into fashion?Do you want to know what makeup products suits you the most? Should you buy the shoes? Of course you should buy them , but only if they flatter you because YOU are unique and YOU deserve everything.

Cum am ajuns aici?

Buna , ma numesc Livia dar prietenii imi spun Liv . Am 25 de ani , sunt zodia pesti si nu mananc peste. Cum pot eu sa imi mananc neamurile? Glumesc…

NU, chiar nu mananc peste.

Stiu stiu am deviat de la subiect , dar asa este in viata, mai deviezi uneori ca sa ai la ce sa te intorci.

Imi place sa cred ca am un drum si ca sunt facuta sa fac arta si cand spun arta nu ma refer doar la a picta un tablou sau a face din nimic ceva , ci imi place sa fac arta pin stilul vestimentar si prin modul in care vad viata.

De ce sa nu fim arte tot timpul ? Sa iesim din anonimatul acesta cotidian si sa „make a point”?

Consider ca a te imbraca exact cum spune si vorba aceea „like there’s no tomorrow” si a-ti purta in fiecare zi gratia ta ludica , de copil care vede pentru prima data marea , asta inseamna sa traiesti.

O sa te mai invat ca bunurile nu aduc multumirea sufleteasca si ca oricat de mult ai aduna lucruri materiale in jurul tau , nu te tin in brate cand ti-e frig iar scaunele incalzite de la masina iti consoleaza doar poponetul si nu sufletelul.

Nu conteaza grosimea portofelului desi nu pot sa fiu ipocrita si sa para ca admit ca poti sa platesti cu bani de la Monopoly atunci cand ti-e foame.

Vreau doar sa te fac sa apreciezi viata si din alte puncte de vedere si sa te fac sa stai si in celalalt colt al camerei in care poate nu ai un scan foarte comod , dar poate ai o paturica pufoasa pe care o poti intinde pe podea si poti sa te pui comod pe ea si doar sa asculti.

Am avut o viata in care, cu mana pe inima pot spune ca material nu mi-a lipsit nimic, am avut parte la orice ora de tot ceea ce mi-am dorit si poate o sa ma judeci in timp si poate o sa ma intrebi de ce ma plang daca nu am simtit niciodata gustul lipsei sau teama zilei de maine.

Ei bine, o sa o luam treptat. Momentan ma numesc Liv si te invit la mine , la un ceai , ceai mami mie poti sa-mi spui , e gata ceaiul poti sa-mi pui , cum spune si melodia.

 

 

 

 

Bizou bizou !

Marea il are pe el dar eu am inima lui

Sau cine credea ca Liv o sa se indragosteasca de el?

Sunt sigura ca multa lumea o sa vada in randurile de mai jos un sirop foarte mare si sunt 2 variante : ori citesti si imi dai block :)) ori te indragostesti iremediabil si tu de un marinar.

Este greu , cu asta vreau sa incep. Este greu ca dupa luni de zile in care stati incontinuu nedespartiti sa primeasca afurisitul de telefon in care i se comunica ca luna la ora 19 vine masina sa il ia.

Nu, nu vine un sofer cu o limuzina sa il duca la o petrecere faimoasa unde tu la bratul lui te simti ca o printesa cu pletele fluturande imbracata in  rochia din matase roz prafuit care iti scoate in evidenta talia de viespe .

NU! Vine sa il ia soferul de la compania de crewing si ti-l duce departe tare. Mai intai il duce la aeroport , nici macar daaaaar nici macar nu ti se ofera tie posibilitatea sa il conduci spre ceea ce numesc eu „dulcea agonie a celer 5 luni.

NUUUU!!! Iti ia baiatul de acasa si tu ramai .

NU vreau sa dramatizez siuatia sau sa se creada ca sunt egoista si ca vad doar binele meu , pentru ca probabilitatea ca la varsta noastra sa castigam o suma maricica , nu exista la noi in tara. Din punctul acesta de vedere ma mandresc cu marinarul meu, dar ma mandresc pentru realizarile lui si nu pentru salariul pe care il castiga. Nu sunt si nu am sa fiu niciodata o duduie intretinuta care sa pretinda o suma pe luna pentru a-si satisface dorintele materiale. Dar cum spuneam si in articolele anterioare, nici nu merge sa platesti cu banii de la Monopoly factura la curent.

Revenind la subiect…

Este greu sa iti vezi omul tau drag plecand de acasa si am un mare respect pentru cei care reusesc zi de zi sa intretina o relatie la distanta.

Intervine gelozia , frica unei alte priviri dulci , pentru ca nu mai esti tu acolo sa i-o oferi. Intervin noptile nedormite sau serile in care adormi la ora 10 pentru ca dimineata la 4 stii ca iti trimite mesajul de „buna dimineata iub” si parca nu iti mai trebuie nimic.

Este greu primele zile chiar si sa conduci masina sau sa mananci pentru ca o faceati impreuna sau chiar daca nu va vedeati 1 zi , stiai ca este la maxim 5 km distanta , nu 8000 de km in mijlocul oceanului.

Tin minte ca in prima zi in care m-am trezit fara el , efectiv nu reuseam sa inteleg de ce Doamne iarta-ma a plecat , dar mi-am dat 2 palme si mi-am spus ca egoisti si superficiali putem sa fim imediat si ca este mult mai usor sa renunti la greu decat sa duci lupta pana la final.

Dar eu nu as da cu nimic relatia cu el pentru un pamantean.

Sunt mandra de realizarile lui si stiu ca ii este greu . Eu sunt aici cu familia,calc pe pamant si patul meu nu se misca noaptea de la valuri . Mananc ce imi doresc fara sa am un menu fix si pot sa ating oricand un copac sau un fir de iarba.

Daca sunt sentimente puternice la mijloc si o vointa de fier in care amandoi sunt dispusi si vada dincolo de greutatea distantei si de incapacitatea de a atinge macar cu un deget persoana cealalta , 90% din greu este ca si trecut.

Ii respect pe oamenii plecati de acasa pentru ca stiu ca cei care raman traiesc doar 5% din ceea cea simt persoanele plecate pe mare.

 

The sea has my sailor but I have his heart.

 

Bicou bizou

 

Am să îl rog să mă înșele , ba chiar nu am să îl opresc

Am să îl rog să mă înșele , ba chiar nu am să îl opresc

-Cum adică o sa îl rogi să te înșele? Ești nebună? Ce vorbă mai e și asta?

Da, când nu mai simte nimic , nu are rost să te ascunzi în livada de struguri și să te aștepți să nu te găsească soarele.
Ei bine , când sentimentele nu mai sunt, nu o să te opresc . Poți să te uiți după alta. Să nu îți mai pese că ai acasă o femeie și tu ești în patul aleteia.
Să guști și alte paturi , alte mirosuri de parfum dulce , parfum pe care eu nu l-am avut niciodată. Să nu te temi , dragul meu . Nu am să sufăr , nu am pentru ce . Eu nu sufăr după gablonțuri. Eu port doar diamante.
Bărbatul nu înșeală pentru că acasă nu te mai găsește pe tine , a lui dragoste , fantezia visului lui sau frumosul sufletului tău. Nu , draga mea. El are nevoie de convingerea că încă mai poate și dacă nu era cu tine , te înșela cu tine.
Nu o să te opresc , ba chiar o să știu când Ph’ul tău vine schimbat acasă.
O femeie simte când vii din altă parte. De exemplu pisica mea își dă seama că am mângâiat altă mâță din secunda în care intru pe ușă. Îmi miroase palmele și apoi îmi aruncă o privire de dezgust , de parcă i-am jignit strămoșii.
Te rog să mă înșeli și le rog și pe ele să nu țină cont că mai sunt încă 3 milioane de bărbați singuri pe planeta asta și că nu era nevoie să mi-l ia pe al meu de acasă.
Mă amuză că multe se plâng că :” -Stă tot cu măsa în casă..” , dar că stă cu nevasta , nu aveți nici o problemă cu asta.
Știi cămașa aia perfect călcată pe care îți lași tu tencuiala de pe față și panalonii călcați la dungă cu perechea de pantofi ștearsă perfect? Pot să fie alese de soția de acasă.
Dar hei , ce contează. Nu avem scrupule .
Iubim oamenii cu o limită de timp .
Până apare ceva mai bun , mai cu forme. Ceva mai fresh . Ceva ce nu ești tu .
Dar să nu te aștepți să te întorci acasă la mine. Nu sunt a doua opțiune . Sunt unica variantă pe care o ai. Nu o sa te plang și nici nu am să aduc flori la mormantul iubirii noastre. Nu mă voi îmbrăca în negru și nici nu am să îmi mai aduc aminte de tine .
Eu nu te-am iubit pe jumătate. Nu am nevoie nici tu să o faci .

 

Norocul meu este că nu am fost înșelată până acum , dar asta doar pentru că sunt dusă cu capul , sunt nebună rău și am marele noroc că îmi fac scenarii tragice dinainte , pe care am grijă să i le spun . Cred că de frică nu am fost înșelată !! Saracul .

Te iubesc , iubitule. :))

XoXo , see you later . Vezi că mâine ieșim cu ai mei la masă.

 

Blog la WordPress.com.

SUS ↑