„Iubirea nu e târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc!”Liviu Rebreanu

” Bine, dar mai exact , ce iti doresti?” .
And then it hit me. Ne dorim sa fim acceptati , nu ? Ne dorim sa fim apreciati , ne dorim sa fim iubiti la randul nostru , pentru ca nu am crezut niciodata ca trebuie sa ai o varsta anume ca sa iubesti .

Dar nu vrem iubire , nu ne mai multumim cu ce avem , nu mai apreciem persoana de langa noi , nuuu , deja ne dorim altceva . Cand ne-am schimbat principiile ? Cand oare ? Ce ne-a facut sa ne indepartam de persoana cu care , in naivitatea noastra,am crezut ca o sa ramanem o viata ? Da, o viata.

Nu mi-a fost niciodata frica sa imi doresc o viata cu un om . O viata si nu mi-ar fi de ajuns sa ma bucur de acest om .

Cand am ajuns sa aruncam in oameni cu reprosuri ? Oare uitam ca oamenii carora le-am spus prima oara ” te iubesc” au ramas aceeasi oameni ? Si poate ca viata i-a adus intr-un punct in care au nevoie sa auda ” sunt tot aici , nu te las !” .

Oamenii au inceput sa fuga , iubim dar fugim pentru ca viata la care am sperat , nu ne mai multumeste . Intervine frica , frica de necunoscut . Dar necunoscuti am fost si la inceput si nu ne-a mai fost frica sa ne cunoastem . Si uitam de ei . Uitam de oamenii care ne faceau inima sa ramana vie. Si nu murim , pentru ca nu mori cand vrei tu , dar nici nu traiesti cand vrei tu . Iubim fețe ale oamenilor , iubim ceva care de fapt nu exista. Si iubim atat de mult incat daca pleaca, iau cu ei tot . Dar ei cand pleaca , pleaca cu bagajul plin . Noi ramanem cu ambalajele amintirilor . Este ciudat …

Sunt oameni care , dupa ce pleaca , te lasa cu sufletul pustiu .

Am inteles acum intrebarea : „ce vrei de fapt ?” . Vrem sa stim ca ar putea sa fie altfel . Nu ne mai este dor de ei , dar le-am spus ca ii iubim . Lasam oameni vechi pentru oameni noi . Cand incetam sa spunem adevarul ? Cand incepem sa ne ascundem . Este greu sa pierzi oameni dar mai greu este sa te pierzi pe tine , pentru ca pe ei poate ii mai gasesti , dar pe tine … nu se stie sigur.

Scriem randuri multe pentru oameni care pleaca . Randuri mari pentru oameni mici . Vorbe multe pentru oameni care uita . Ne ignoram ca si cum nu ne-am cunoscut niciodata si ne regasim mereu tot in ei . Cand pleci , pleci si cu celalalt . Dar cand te intorci , il mai aduci inapoi ? sa ai taria sa spui adio dar sa te trezesti impacat cu tine .
nu stiu ce sa zic …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: